GANDURI....

Sunt o sangvinica combinata cu colerica...de-a dreptul exploziv nu? Sunt impulsiva, geloasa sunt nebuna...dar oare mereu sunt doar exagerari d'ale mele?Sigur nu e ceva in aer? Nici o astenie ceva? nimic?Ma simt ciudat...nu m-am mai simtit de muuult asa de rau...sunt undeva printr-o combinatie intre deprimare, suparare, nostalgie, dezamagire, plictiseala...si alte chestii...

Urasc faptul ca nu ma manifest...decat rareori sau cand devin nesuferita...chiar sunt nesuferita uneori...urasc sa fiu zambitoare si nebuna doar asa la suprafata...inainte "uram" oamenii care nu vedeau decat ce se vedea cu ochiul liber...acum urasc modul meu de a fi...De ce tre sa devin din ce in ce mai nebuna, sa rad din ce in ce mai mult si fara sens pe masura ce imi vine din ce in ce mai mult sa plang?Poate acesta e sistemul meu complex de aparare...hai sa radem non stop...mai bine sa zica lumea ca sunt nebuna decat sa vada ca si eu pot fi deprimata...si chiar mai rau decat multa lume :))

Nu stiu daca are sens ce spun acum...oricum ce rost are sa inteleaga cineva? oricum o sa uite la fel de repede cum a citit...Nu stiu de ce scriu...scriu ca sa scriu...scriu ca sa nu invat pt partiale si examene...scriu ca sa nu-mi spuna *eL* "de ce nu scrii mai fata?":P

Vreau o pauza...un timp in care sa nu vrea nimeni nimic de la mine, sa nu astepte nimeni nimic de la mine...sa fiu tinuta in brate, iubita, alintata si bineinteles suportata..

o noapte de placere si suferinta...

Putrgaiul trupurilor noastre scartaie amortit in departarea sumbra. Alene amusinez sudoarea grea bolnavicioasa care ma satisface.Din preajma firii noastre o ramura de note muzicale moare imbalsamata in cenusa suferintei. Matineul ardoarii miroase a masa de pranz. Surad.... In coltul drept al inlauntrului inimii , vars crom incins. Prin chintesenta lui o potaie titiana ma doreste. Doar eu realizez asta. As pofti sa pot sa urlu, dar adevarul se tine cu ghiare reci de profund.Ma izolez in necunoscut dar umbrele ma descopera. Galagia ma sufoca in ceasul cel mai slab. Nu inteleg credinta, dar o simt cum pluteste si ma penetreaza. Durerea cumplita ma ajuta sa impusc ratarea de carton. Chiar daca mediul meu e gresit as vrea sa-l inteleg. Ma doare de placere, mor de bucurie. Galaxia mea se cutremura prin venele lui primitive. Mi se przinta totul, dar nimic in cioburi de plomba cu gust acrisor, in etape calde. Din arta se naste traire prin gunoaie-starlucirea. Un diamant e ortacimea toata!!! Durerea mea ma cheama!! Urla din ficat dupa mine!!!! Sunt VERDE SI MI-E LENE!!!!

VERDE...asa e lumea mea...

Asa e aerul ce-l respir.... Asa e marea ce o adorm ...

Seara de seara ma alinta stelele verzi, din castitatea cerului de smarald neslefuit... Imi pare rau atat de rau ca tu nu poti vedea, nu poti simti, aroma tare a impletirii fericiriii mele verzi... goala asteptand in iarba sa ma iei... sa ma posezi...

Atat de calma, atat de insorita, dar in acelasi timp atat de trista... Nu inteleg de ce condamnam sufletul la moarte de atatea ori????... O viata ametita nu merita traita... Prefer o moarte verde, putrezita...

vreau...dar nu stiu c vreau....!!!

r cr

Curcubeul timpului imi rasare prin clepsidra fiintei. . ceea ce pare a fi fericire. .e din ce mai putin cald .. si mai indepartat. Curios . .cand m-am apucat sa scriu credeam ca o sa fie ceva funny si vesel . .dar. . nu stim niciodata ce ne rezerva destinul. Am vrut sa gasesc in scrierea unui jurnal . .vindecarea sufleteasca de care aveam nevoie. Complexitatea cu care imi descriu sentimentele...ma face oarecum mai pur.. . e ca o detoxifiere purtata de-a lungul foii. .las veninul sa se scurga prin "coditza penelului".E ca o curatzare generala de sarbatori..am sters geamurile si am scuturat covoarele. . am dat jos putregaiul de pe mine si am observat ca am si eu o aura :>. Azi pentru prima oara in multi ani am avut o rabufnire de caracter . .si mi-am sustinut drepturile .. ce feeling cald. ..simt ca apartin speciei. Fiinta mea este complexa . .ma pierd in detalii si ignor lumea care ma inconjoara . .unii spun ca sunt ciudata . .altii o iau ca pe o calitate . .eu spun ca sunt unica. .fiecare e unic in felul lui . .LUMEA SE INVARTE IN JURUL FIECARUIA ! .. sunt prea aeriana . . nu pot sa simt sufletul cald care-mi moare in brate. Fac intotdeauna greseala imperdonabila de a ma afunda in depresie ..crezand ca prin durere imi gasesc salvarea .. dar stau si ma gandesc. . ca poate imi place durerea . .poate imi place sa sufar. .. Dar nu-i asa . .pentru a invatza sa mergem . .trebuie mai intai sa ne taram...

cateva motive pt care iubesc barbatii femeile

La inceputul blogului, printre primele articole, am scris despre c motive au femeilor pt a iubi barbatii...Azi vreau sa ma adresez exclusiv barbatilor si sa l subliniez si lor cateva motive pt care n iubesc...

Iubiti femeile pt k au sani rotunzi, cu sfarcuri c s ridica prin bluza cand l este frig, pt k au fundul mare si grasutz, pt k au fete cu trasaturi dulci k ale copiilor, pt k au buze pline, dinti decenti si limbi d kre nu ti-e sila...

Pt k nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda p buza superioara...Pt k l zambesc tuturor copiilor mici care trec p langa ele...Pt k merg p strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale knd l fixezi k un maniac...

Pt k trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate...Pt k in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci k sa-ti arate k t iubesc...Pt k isi deseneaza si isi picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat...

Pt k s trag din fetite...Pt k-si ojeaza unghiile d la picioare...Pt k joak sah, whist sau ping-pong fara sa l intereseze cine castiga...Pt k sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa l admiri knd sunt oprite la stop si treci p zebra prin fata lor...

Pt k au un fel d a rezolva problemele si d a gandi kre t scoate din minti...Pt k-ti spun "TE IUBESC!" exact atunci cand te iubesc mai putin, k un fel d compensatie...Pt k au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o batatura si atunci iti dai seama deodata k femeile sunt oameni, oameni k si tine...Pt k scriu fie extrem d delicat, colectionand mici observatii si skitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic k nu cumva sa fie suspectate d literatura feminina...Pt k sunt extraordinare cititoare, pt kre s scriu trei sferturi din poezia si proza lumii...Pt k le termina Cohen...:)

Pt k poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor d buktarie...Pt k pana si cea mai dura bussiness women poarta kilotei cu induiosatoare floricele si dantelute...Pt k e asa d ciudat sa intinzi la uscat, p balcon, kilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te c mici suprafete au d acoperit...Pt k niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat...

Pt k iau viatza in serios, pt k par sa creada cu adevarat in realitate...Pt k l intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele d televiziune...

Pt k dak nu e expus unei hormonizari embrionul s dezvolta intotdeauna intr-o femeie...Pt k nu s gandesc cum sa i-o traga tipului dragut p kre-l vad in metrou...Pt k beau porkrii k Martini Orange, Gin Tonic sau Bacardi Breezer...Pt k sunt blonde, brune, roscate, dulci, calde, dragalase...

Pt k momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua d dimineata, cand timp d o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale...

Pt k sunt femei, pt k nu sunt barbati, nici altceva...Pt k din ele ati iesit si-n ele va intoarceti, si mintea voastra s roteste k o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor!!!;)

spiritul liber

Stau asa singura in camera intunecata din cauza unei perdele,care opreste lumina sa intre.Imi vine in minte un gand ciudat si totodata foarte frumos...oare am si eu o asemenea perdea care ma opreste sa privesc cerul?...Apoi ma gandesc cate as putea sa invat de la tot ce ma inconjoara, chiar si de la niste simple animale...imi dau seama ca pot invata,ma enervez si rup perdeaua care opreste lumina.Lumina ce intra in camera sufletului meu pentru a descoperi si a ma invata lucruri noi din tot ce ma inconjoara! Eliberata de perdea ma uit pe geam cum intra lumina,uimita de cerul viu colorat si de perfectiunea creatiei.O umbra imi atrage atentia de la cerul minunat,este umbra unei simple pasari de la care pot invata sa nu umblu pe jos,sa pot sa zbor tot timpul inspre cer,sa tintesc in sus. Ma gandesc ce lectie importanta imi da un simplu cal.Mi-am adus aminte ca am vazut un cal alunecandu-i piciorul si cazand pe genunghi,nici nu am apucat sa clipesc ca imediat l-am vazut ridicat.Imi vine un gand in minte,cata putere are calul acela,...nu ii place sa stea cazut,ci doreste sa stea in picioare,sa lupte in continuare cu greutatea pe care o are de purtat. Si totusi e trist ca omul,creatia divina isi pune perdea pe fereastra sufletului.Omule,da perdeaua jos,lasa iubirea sa-ti umple sufletul si vei vedea cum sufletul ti se va deschide asemeni florii in fata soarelui.

noi 2

Inkide okii,gandeste'te si da'mi un motiv...
doar unul singur pt kre esti aici...pt kre suntem aici.
Singurul lucru kre ne face sa fim din nou la linia de start
este faptul k niciodata n'ai incetat sa ma iubesti in adancul sufletului tau.
Toate pe langa kre ai trecut au fost doar incerkri
de a gasi in ele persoana mea.
Dar dupa cum se vede,nici una n'a reusit sa te faca
sa simti k iubesti cu adevarat...
nu de alta dar pt k n'ai mai iubit nici o fata.
Niciodata.

Viata e un spital in care fiecare bolnav e stapanit de ravna de a-si schimba patul...Unul vrea sa-si aseze patul langa soba, altul crede ca s-ar vindeca alaturi de fereastra...

Mi se pare ca intotdeauna m-as simti mai bine acolo unde nu sunt, iar acest subiect(legat de pat) al mutatului e unul pe care necontenit il justific si il discut cu sufletul meu...

tu, suflete, biet suflet inghetat, ce ai zice daca am locui la Lisabona, acolo trebuie sa fie cald si tu te-ai inviora ca o soparla...Sufletul nu raspunse...Simt ca-ti place atat de mult tihna cu privelistea miscarii, ce ai zice daca am locui in Olanda, tara datatoare de fericire? Sa-mi fi murit sufletul? Ai ajuns oare la asemenea stare de amortire incat nu te mai simti bine decat in propriul tau rau?....Daca e asa, sa fugim spre tarile care sunt analogiile mortii...Am ghicit ce ne trebuie, bietul meu suflet...

In sfarsit sufletul izbucni si plin de intelepciune-mi striga: "Oriunde, oriunde...afara din lumea asta"

gata!!!...m-am mutat...impresii?...hmm...bune, dragutza viatza la capitala, dar totusi park lipseste ceva...nush...poate orashul, poate familia...de fapt imi lipsesc toate lucrurile cu care eram obisnuita...strazile, aceleasi fetze p care l vedeam mereu p strada kiar dak erau doar straini, oameni cu care n-am interactinat niciodata, locurile p kre l frecventam, oamenii cu care comunikm..etc... oare mi-e frik d necunoscut sau e vb doar d mizeria si tiganeala care ii sunt tipice bucurestiului?!...

dar d c ma plang eu atat d fapt?! k oricum d knd am ajuns o duc intr-o maimutareala continua...nu am apucat ink sa ma plictisesc..e prea agitat orashul si prea multe lucruri d facut intr-o zi k sa iti permiti sa stai degeaba si sa nu ai c face makr pt 10 min...si plus k nu imi mai are nimeni grija...nu mai are cine sa ma barfeask si nu va mai afla tot orasul fiecare pas p kre il fac...asta cred k e singurul punct forte al acestui oras...

marfa la bucuresti!!!.clar

t regasesti...doar dak esti om:P

VIATA e o lupta permanenta...impotriva Ta, a timpului, a destinului, a celorlalti...numai CINEVA va reusi sa treca peste ....vrei sa fii tu..dar nu esti! esti TRIST cand nu poti...esti FERICIT cand poti...te simti IUBIT doar cand persoana iubita te iubeste...esti DEZAMAGIT cand ceilalti nu te cred in stare...te simti PUTERNIC cand ceilalti te cred puternic......dc te raportezi la ceilalti?de ce te compari cu mine? ai vrea sa fii ca MINE? ai grija ce'ti doresti.....nu te'ai intrebat niciodata cu cine te lupti sa supravietuisti inca din clipa in care te'ai nascut ?...acel Cineva care iti ghideaza toata viata...care te stie mai bine...tot ceea ce nici macar tu nu stii ca esti sau nu vrei sa fii.....

Tot ce vrei este "sa'ti traiesti viata"..ca doar esti tanar..nu te gandesti la clipa cand vei fi batran...te'ai gandit vreodata ce va fi DUPA ...dupa moarte?daca nu cumva adevarata viata incepe abia dupa moarte?..normal ca nu ...NU te GANDESTI la asha ceva...dar e la fel de posibil.....vrei sa traiesti putin "dar bine"...dar ai sa vezi ce greu te vei desprinde de lumea asta...cum vei incerca sa te "tii" de orice tine de lumea asta

Te crezi frumos,destept,puternic?dar la prima lovitura ce faci?..te razvratesti,plangi..de ce plangi? te crezi un nimic?!..esti un NIMIC, cel putin in comparatie cu infinitul...dar nu uita ca esti TOTUL pt neant...si gata..ti'ai revenit..te'ai consolat...ai vazut ce usor e...de ce intotdeauna te consolezi cu faptul ca altii sunt si mai rau ca tine?!

Tinzi spre o permanenta stare de beatitudine..si ataraxie...sau habar n'ai ce sunt?:P..nu conteaza asha e..vrei sa fii fericit..iubit..linistit.. stii cum!? ai sa descoperi singur..nici eu nu stiu:D

Sunt sigura ca stiai toate astea :P eu nu am facut decat sa le adun ... Acum gata..ai terminat..pleaca...apasa pe X si iesi..inchide si calculatorul.. nu e tocmai un mod folositor de a'ti umple timpul..si nu uita..: VISEAZA, IARTA,ZAMBESTE, UITA, IUBESTE..si viata iti va parea mult mai usoara :P.....

insula sentimentelor

A fost odata ca niciodata o insula pe care traiau toate sentimentele: fericirea, tristetea, stiinta si multe altele, incluzand iubirea.

Intr-o zi toate sentimentele au fost anuntate ca insula se va scufunda pe fundul oceanului. Asa ca sentimentele si-au pregatit barcile de plecare. Iubirea a fost singura care a ramas. Ea a vrut sa pastreze paradisul insulei pana in ultimul moment. Cand insula s-a scufundat aproape toata, Iubirea a decis ca e timpul sa plece. A inceput sa caute pe cineva caruia sa ii ceara ajutor. Tocmai atunci s-a intamplat ca Bogatia trecea pe acolo intr-o barca mare. Iubirea a intrebat: Bogatie, pot veni cu tine pe barca ta? Bogatia a raspuns: Imi pare rau, dar este mult aur si argint pe barca mea si nu mai este loc si pentru tine. Atunci Iubirea s-a decis sa intrebe pe Vanitate. Ea a strigat: Vanitate, te rog ajuta-ma! Nu pot sa te ajut, esti uda toata si mi-ai strica frumoasa barca.- spuse Vanitatea. Apoi Iubirea o vazu pe Tristete. Iubirea zise: Tristete, lasa-ma te rog sa merg cu tine. Tristetea a raspuns: Iubire, imi pare rau dar acum simt nevoia sa fiu singura. Apoi Iubirea a vazut-o pe Fericire. Iubirea a strigat tare :Fericire, ia-ma cu tine te rog! Dar Fericirea se bucura prea tare ca sa o mai auda pe Iubire strigand.

Atunci Iubirea a inceput sa planga. Tocmai atunci auzi o voce spunand: Vino Iubire, am sa te iau cu mine in barca. Era un batran. Iubirea s-a simtit asa de binecuvantata si s-a bucurat asa de tare incat a uitat sa-l intrebe pe batran numele. Cand a sosit la mal batranul si-a urmat drumul. Iubirea a realizat cat de mult ii datoreaza acestuia. Atunci a intrebat-o pe Stiinta si aceasta i-a raspuns: A fost Timpul. Dar de ce m-a ajutat Timpul cand nimeni altcineva nu m-a ajutat? - a intrebat Iubirea. Stiinta a zambit si cu adanca intelepciune si sinceritate a raspuns: ....pentru ca doar Timpul este capabil sa inteleaga cat de minunata e Iubirea.

how to be happy?!?

m-am convins ca starea de spirit ti-o creezi singur...danseaza pe melodia ta preferata,rasfoieste albumele cu poze de genu,,ce fata aveam atunci,, fredoneaza refrenul ce iti aduce aminte de el, zambeste cand te privesti in oglinda,petrece cat mai mult timp cu prietenii,gandeste ca ciocolata ta preferata are 0 calorii...fii ,,tu,, pt ca ,,ei,, sa fie ,,ei,,...oare chiar nu ai nici un motiv sa zambesti? atunci zambeste:) eu deja zambesc...si-mi place starea asta =)

mintiti!!!!...:D

Imi rezerv dreptul de a zambi …si de a scoate limba la cine vreau Ochii nostri sunt oglinda sufletului …cineva care te cunoaste isi va da seama doar privindu-te in ochi daca esti trist, daca esti fericit, daca visezi sau daca traiesti realitatea uneori crunta a vietii. Buzele sunt cei mai buni actori…sufletul iti plange, se rupe, dar buzele tale inca mai pot sa schiteze un zambet, un zambet fals, dar care exista, este acolo si putini isi pot da seama de adevaratul sentiment. Am fost invatata ca atunci cand sunt trista, suparata, ranita, lovita, abatuta, dezamagita, nervoasa…cand lumea mea interioara este distrusa, sa nu arat asta realitatii, s-o ascund de familie, de prieteni, de toti, sa zambesc si sa arat ca sunt o persoana puternica, sa zambesc si sa insuflu acel optimism ca totul va fi bine .. sa zambesc si sa inghit in sec cand sunt lovita, sa zambesc si sa nu las loc nici unei lacrimi sa-mi umezeasca obrajii, sa zambesc si sa joc teatru…pentru ca viata este o scena imensa…si ca orice actor…ori esti bun, ori esti prost. Zambetul poate fi o minciuna sau un adevar. Dar ca sa iti dai seama daca suntem pe scena sau in viata reala trebuie sa ajungi sa poti sa descoperi adevarul in ochii persoanei, sa nu te lasi mintit de buze. Deci…zambiti, viata este roz, este superba, plina de surprize…zambiti, pentru ca maine poate sa fie mai rau…prin urmare, eu va indemn sa mintiti!

timp........

Imi masor timpul in clipe. Iar clipa nu tine cont de secunde, minute, ore sau zile. Trece dincolo de unitatile traditionale de masurare a timpului. Clipa doar este, atat. Tot ce este in afara ei isi pierde sensul si valoarea... insasi timpul dispare si ramane ea, suspendata in mintea celor care au trait-o. De multe ori traim pentru o clipa: o clipa de afectiune, tandrete sau o clipa de glorie si recunoastere. Dar ne cladim un univers intreg pe baza acelei clipe si consideram ca acea clipa este cea care ne caracterizeaza si ne simtim impliniti. O viata intreaga se reduce la o clipa. Cei mai norocosi dintre noi au parte de mai multe... aceia au dreptul de a se bucura cu adevarat. Si totusi o mangaiere se poate repeta de multe ori intr-o viata... o clipa ce se repeta la nesfarsit ne poate face la fel de fericiti. Si astfel o clipa: ceva infim, adimensional si atemporal... devine totul. Dar de ce nu ar putea o clipa sa fie cineva? Pentru mine tu esti clipa mea: prin tine respir, prin tine simt, prin tine visez... prin tine traiesc. Esti motivul pentru care zambesc si pentru care imi doresc ca ziua de maine sa vina mai repede. Iar motivul declanseaza clipa...

iubirea-i peste tot...

intr-o zi chiuveta cazu in dragoste. iubi o mica stea galbena si din coltul geamului de la bucatarie se confesa musamalei si borcanului de mustar, se planse tacamurilor ude. in alta zi chiuveta isi marturisi dragostea: "-stea mica ,nu scanteia peste fabrica de paine si moara dambovita da-te jos, caci ele nu au nevoie de tine. ele au la subsol centrale electrice si sunt pline de becuri. te rispesti punandu-ti auriul pe acoperisuri si paratraznete. stea mica ,nichelul meu te doreste,sifonul meu a bolborosit tot felul de cantece pt tine ,cum se pricepe si el, vasele cu resturi de conserva de peste te-au si indragit. vino,si ai sa scanteiezi toata noaptea deasupra regatului meu de linoleum craiasa a gandacilor de bucatarie..."

dar vai!steaua galbena nu a raspuns acestei chemari caci ea iubea o strecuratoare de supa din casa unui contabil si noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi. asa ca intr-un tarziu chiuveta incepu sa-si puna intrebari cu privire la sensul existentei si la obiectivitatea ei si intr-un foarte tarziu ii facu o propunere musamalei ..

candva in jocul dragostei m`am implicat si eu eu, gaura din perdea ,care v`am spus aceasta poveste. am iubit o superba dacie crem pe care n`am vazut-o decat o data.. dar,ce sa mai vorbim,acum am copii prescolari si tot ce`a fost mi se pare un vis

Zambeste!!!!!!!

Cine n`ar vrea sa se reintoarca la acele vremuri in care..hotararile importante se luau cu un practic "ala-bala portocala..", greselile de gramatica se corectau spunand "rupe pagina si ia`o de la inceput", cea mai mare pedeapsa era sa te fi pus sa scrii de 100 de ori "nu trebuie sa fac...", discutiile se terminau cu "jucariile mele sunt mai frumoase", sa fi avut multi bani insemna sa fi putut cumparat mai multe dulciuri jucandu`te de`a "pravalia" sau o inghetata in parc.

Nu era deloc ciudat sa fi avut doi sau trei "foarte buni prieteni". E foarte batran se referea la oricine avea mai mult de 18 ani. Nu exista nimic mai atragator si mai interzis decat joaca pe strada..

"Otravitor" se referea numai la un anumit tip de ciuperca nicidecum la anumite persoane. Regulile nu aveau oricum prea mare importanta."A fi adus obiecte interzise la scoala" insemna a te fi prins cu o prastie in buzunar."Ultimul e un prost" era strigatul care te facea sa alergi ca un nebun.

Nimeni pe lume nu era mai frunoasa decat mama. Doar cu un sarut al ei facea sa treaca toate vanataile, zgarieturile si durerile. Niciodata nu lipsea cadoul de ziua ta sau de Craciun, iar cand iti cadea un dinte de lapte erai eroul familiei. Descopereai noile tale limite si indemanari doar din cauza unei simple vorbe"sac, tu nu poti!"

"Deziluzie" insemna sa fi fost ultimul ales in echipa scolii tale. "Razboi" insemna doar sa fi aruncat bucatele de hartie sau de creta in timpul orelor unii in altii. Pungile cu apa erau arma cea mai eficienta din cate se inventasera. Dulciurile si inghetata formau un grup de alimente de prima necesitate. Nimic mai bun decat dupaamiezile pentru a te fi jucat cu prietenii tai sau pentru a fi asteptat sa treaca vecinul sau vecina care atat de mult iti placea..si adu`ti aminte mereu..ziua in care nu ai ras e o zi pierduta.!

2 copii c s iubeau...

Inca mai vad viu colorati fluturi in locul unde prima oara mi-ai furat saruturi, unde sentimentele fericirii ne jucau un dans, iar sentimentele iubirii ne curpindeau in al iubirii vals...a fost o flacara pornita de la o atingere, iar vantul ne adia inima ce din doua bucati s-a unit spre cerul infinit...Au fost doua maini ce impreunare cerseau, doi copii ce se iubeau, cu penite mazgaleau corola colorata a lumii. Mi-ai dat ce'aveai mai sfant, eu la schimb ti-am soptit misterul lunii si noaptea, ce martora ne era, i-am dat-o unui calator ce doar sa viseze se incumeta. Tu Sagetator, eu inger pe nor si-n cor cantecul naturii noi doi, un suflet si fluturii...totul era complet, totul era perfect, doua siluete in balet.. fara temeri faceai sufletul sa tremure de iubire sa-mi semeni nu mai eram straini, ci eu si tu...doi gemeni!!! Am prins aripi si ti-am spus ca te pot lua cu mine sus, dar tu nu stii sa zbori. Locurile unde aveam aripi inca ma mai dor si au ramas doar cicatrici in locul lor...doar cicatrici!! Ma'ntrebi ce caut aici locul meu e'n vazduh...eu nu, insistam ca-i la tine'n duh, dar tu mi-ai zis ca nu poti sa tii prizonier un fluture ce locuieste pe cer...Doar o lacrima sa mai vars si te las sa pleci, mi-ai incalzit sufletul, acum vreau picaturi reci si vei sti cand ploua ca eu plang de dorul tau si tu vei dansa in ploaie si-ti vei aminti mereu ...:((( Singur ramas redevenind fiinta impietrita, statuia parasita de locul in care tu viata mi-ai dat cand m-ai sarutat si acum cand sunt in declin imi hranesti zborul lin si ma mentii, sa zambesc sau sa plang, nu stiu nici eu.. Ma lasi sa zbor in voie, fluturasul meu !!!

doar cateva ganduri...

Vantul imi batea azi in fata si nu intelegeam de ce...Sa fi fost oare pentru ca voia sa imi usuce lacrimile sau sa-mi umezeasca din nou ochii cand incepusem sa cred ca am uitat. Totusi am impresia ca era un zid ce ma oprea sa nu sufar mai mult, acel val al ignorantei care ma privea de anumite adevaruri dureroase, ascunde bine acele lucruri ce m-ar putea rani si mai tare. Insa ma intreb cum e mai bine? Sa nu stiu si sa ma roada toate aceste intrebari sau sa dau la o parte acel val cenusiu si sa descopar miezul suferintei mele ce ma macina de cateva secunde...minute...ore...zile sau...ani.

De cate ori o sa-mi mai promit ca nu voi mai repeta aceeasi greseala? Dar cineva undeva acolo are mereu grija sa imi demonstreze ca sunt inca destul de slaba pentru aceasta lume. Sa o parasesc nu am puterea. As vreo doar sa o schimb, toti vrem asta si acum imi dau seama ca daca am face fiecare cum isi doreste ar fi aceeasi suferinta, aceleasi dureri si aceleasi bucurii, caci fericirea mea poate cauza durerea altcuiva. As crea o nedreptate si nu as putea trai cu vina in suflet.

Sunt momente in care vad dincolo de sentimente, sunt momente in care parca un nod ma leaga de ceea ce e inauntrul meu si nu mai pot evada. As vrea ca mintea sa vrea altceva decat inima, dar parca s-au unit fara sa realizez si e greu sa le mai separ. E ca si cum as incerca sa despart doi magneti de poli opusi si sa-l intorc pe unul din ei.

De ce avem impresia ca lucrurile nu simt? Cu ce suntem noi mai presus decat ele?...Multi ar spune ca ratiunea, care de multe ori nici noi nu o detinem. Asta inseamna ca suntem lucruri? Off...cate intrebari, cate supozitii, cate si mai cate vor veni si mi-e teama sa trec mai departe si ma incapatanez sa raman in acelasi loc... Pe moment mi-am risipit gandurile si acum zboara duse de vant si vor reveni cand vor obosi de alergat si strapuns...

fericita...singura

Si eu ma mir. Dar de ce? Si eu am uitat sa zambesc. Dar de ce? Mi'e frica! Zambesc! Nu! Cum sa imi fie frica? Doar am nevoie sa zambesc. Dar oare pot? Nu e prea mult? Am un alt gand. Vreau sa iubesc. Ma sperie gandul mortii. De ce moarte? Daca iubesc, trebuie sa mor. Cand iubesti, iubesti pana la capat. Asta inseamna iubirea. Nu o privire romantica si un mesaj frumos aruncat la colt de strada. Nu vreau sa iubesc, probabil nu vreau sa mor. Sau de ce nu? Sunt facuta pentru asta, traiesc iubesc si mor. Ce bine suna! Daca ar fi asa de simplu. Pe cine sa iubesc? Pe cine pot face fericit? Cine ar fi in stare sa moara odata cu mine? Nimeni! Asta o stiu bine. Ridic o foaie de pe jos. Ceea ce e scris pe ea m-a facut sa ma gandesc si mai intens la iubire, din ce in ce mai tare. Chiar iubim? Chiar ne dorim asta? Raspunsul e simplu: nu suntem in stare sa dam, dar nici sa primim iubire. Mi'e frica! Ma gandesc cu groaza la momentul cand va trebui sa fac aceleasi greseli, cand imi va fi frig si ma voi incalzi cu vorbe bune. Ma simt bine! E bine! Chiar da! Deschide usa, arata-mi calea pe care trebuie sa merg. Nu vreau sa o gasesc singura. Acelasi lucru: mi-e frica! Ma uit in gol! Etajul 10! Ce senzatie nemaipomenita am. Dar ce sa fac eu cu toate astea? Sunt hotarata! Da! Stiu! Trebuie sa mor! Nu rade! Nu sunt in stare sa gasesc ceea ce vreau, stii ca nu vreau altceva. Am cazut in noapte pe asfaltul rece, din fata blocului cu 10 etaje din centru. Sunt fericita acum! Am tot ce vreau! Dar nu pe pamant, nu cu voi. Singura!

COPILARIA MEA ....

...

Deschizi usa si pui un picior in strada. Nu brusc sau neglijent, ci cu varful...asa cum ar face-o un fluture. Vartejul capitalist te imbata si simti ca intri in joc cu acest picior. Consumi asfalt, consumi papuci, consumi energie...si consumi si efectul consumist... cu mai multe scaderi in extrasul tau de cont daca iti poti permite. Impartit intre "gandesc, deci exist" si "consum,ai vazut deja" cauti radacina, fie morala, fie patrata a indoielii nefundamentale. Cu sau fara motiv, faci parte, in sens invers de multiplicare.
Iesi din casa. Faci cativa pasi si dai coltul. Nu exista un motiv suficient de puternic pentru a iesi din casa, dar nici pentru a ramane. Ne expunem vietii fara sutul anturajului nostru cotidian si rutinei noastre confortabile. Infruntam dimineata cu ochi noi, insetati de culori si forme. Ne surprindem auzul cu sunete noi, limbi straine, stranii, cuvinte ciudate, nerusinate care se filtreaza prin buzele trecatorilor incercand sa fecundeze prin briza capacitatii cognitive a victimei sale violente. Limbile umede catapulteaza spre incisivi. Tantari impotriva Lunii. Act poetic violent. Gest care se poate compara numai cu zvacnirile disperate ale unui naufragiat in largul marii...largul marii violet...

nesimtirea....

Romania nu are contract de exclusivitate cu nesimtirea.Aceasta este globala,dinamica si atenta la schimbarile din jur.Ea este perceputa peste tot si regretata nicaieri. Fireste,nesimtitul roman nu seamana cu cel belgian sau panamez si nu poate fi confundat cu nici unul dintre ei.El are un "je ne sais quoi" care-l face inimitabil si greu,daca nu aproape imposibil,de clasificat.Si mai are ceva nesimtitul roman:un decalog de la care nu se abate.

DECALOGUL NESIMTITULUI:

1.Fii strident.Lupta cu toate mijloacele impotriva discretiei.

2.Nu te gandi la ceilalti.Fii egocentric.

3.Patrunde pretutindeni.Nu te lasa marginalizat.

4.Batjocoreste lucrurile grave.

5.Arata-te opac la argumentele celorlalti.

6.Cauta mereu prim-planul.Incearca sa fii contaminant.

7.Evita sa-ti pui intrebari.Drumul tau e unul al certitudinilor.

8.Convinge lumea sa se plieze pe setul tau de non-valori.Nu accepta compromisuri.

9.NU UITA CA MARELE TAU DUSMAN E BUNUL-SIMT.

10.COMBATE BUNUL SIMT CU FIECARE GEST SI CUVANT.

legaturi bolnavicioase

"Este azi 21 iulie si te-am sunat sa-ti spun k te iubesc,desi tu nu ma mai iubesti asa cum te iubesc eu pe tine desi si tu o sa ma suni sa'mi spui k ma iubesti. Dar asta nu inseamna iubire cand iti aduci aminte sa mai suni,iubirea e atunci cand nu pot sa traiesc fara tine. Dementule de ce ma chinuiesti,de ce ti-e teama ? Ce vrei sa ma jupoi de vie,vrei sa sangerez pana la moarte de dorul tau? Esti o bestie si un nemernic ...iar eu sunt carpa ta de sters pe jos...sunt umbra ta. Si chiar dak nu sunt prima din viatza ta..stii foarte bine ca sunt singura care conteaza.Te iubesc robotzel! Sa fii fericit!"

d c iubim barbatii?

Acum un an sau doi am citit o carte...Mi-a placut intr-o oarecare masura...Era de Mircea Cartarescu si s numea "De ce iubim femeile?", iar la sfarsitul cartii in ultimul capitol, erau enumerate o multime d motive in mare parte adevarate...

Zilele trecute mi-am adus aminte de acea lectura si in mintea mea a aparut imediat o intrebare la care kiar nu ma gandisem pana atunci : "oare d c iubim noi, femeile, barbatii?"...

Raspunsul p kre l-am gasit este in acelasi format k si cel din cartea lui Cartarescu...

Ii iubim pt k au un farmec aparte knd iti zambesc pervers, simpatic sau diabolic p strada gandindu-se, mai apoi, cum ar putea face sa ajunga in pat cu tine...

Pt k nu toti sunt asa...pt k in copilarie, baietii erau cei d treaba care n lasau sa jukm fotbal si basket cu ei...Si d multe ori n loveau intentionat doar k sa poata sa n consoleze...

Pt k in adolescenta, erau ff timizi si nu aveau curajul sa n zica ceva si si-au petrecut tot liceul urmarindu-ne de la departare, fara sa aiba puterea sa ne salute macar...

Pt k trebuie sa recunoastem k, din cand in cand, sunt nevoiti si kiar reusesc, sa n suporte eroic toate mofturile...Pt k este o placere sa iti vezi iubitul incerknd sa gateasca, doar k sa-ti demonstreze k "si el poate!"

Pt k adoram sa-i vedem in genunchi, cerandu-ne iertare...Pt k e superb sa il vezi nervos si stresat inainte de prima noapte in care doarme la tine, gandindu-se la dimineata c va urma...

Pt k viata nu ar mai fi la fel dak nu ai avea p cineva care sa-ti dea dureri d cap, ulcer perforat p baza de stres, boli cardiace sau saruturi dulci dimineata...

Pt k nu ar mai fi la fel dak, din cand in cand, nu ti-ar mai zambi un strain enigmatic...

Pt k se enerveaza knd ii batem la biliard sau ii facem gelosi...

Pt k este un vis sa t trezesti in camasa lui si sa t duci sa faci o cafea dimineata devreme...

Pt k pot provoca atata durere, dar tot ei o iau...Pt k ei sunt singurul antidot al bolii psihice p care tot ei au cauzat-o...Pt k durerea s transforma intr-o imensa placere si viceversa...

Pt k ne place sa ii chinuim, la fel cum fac ei cu noi, doar k noi ii putem consola mai bine...pt k ei cred k noi nu putem juca murdar...

IUBIM BARBATII, nu din lipsa de ocupatie sau din plictiseala, ci pt k asa e firesc...pt k n completam si pt k avem nevoie de un semiechilibru!...

FERICIREA

Frumosi sau urati, prosti sau destepti, norocosi sau ghinionisti, intre doua certitudini - nasterea si moartea - suntem in stare sa renuntam la multe idei si la o droaie d idealuri, dar, pitita undeva in suflet, pastram nebiruita aspiratie spre fericire. Oricum, cu totii n consideram niste candidati, posibili alesi la acelasi scrutin al destinului. Sperand... Sperante ni s vand cu tona, iar noi abia asteptam sa fim mintiti. Ne mintim la randu-ne cat n tin puterile, tragand nadejde ca makr o data, una singura, fericirea sa-si arunce okii si asupra noastra. Desi ea nu prea are obiceiul asta, noi, condamnatii la viata, cutrierand prin lume intr-o doara, o tot pandim. Ne autoamintim. E poate cea mai frumoasa inkipuire plasmuita d mintea noastra, o umbra propice la kre n adapostim, knd in moalele capului n bat razele unui soare nemilos, p drumul nostru intre doua certitudini...

feelings...

Am renuntat la multe lucruri avand impresia k am sa gasesc ceva mai bun. M-am imbatat de multe ori cu apa rece. Din knd in knd ma multumeam cu putin, adesea vroiam totul.
Egoista...Altruista...Inkpatanata...Toleranta...Iubareata...Voioasa...Suparata...Dezamagita...Studenta(mai nou)...Plictisita...Actrita fara diploma...Indrazneata fara tupeu...Santajista fara cusur...Glumeata fara bancuri...Iubita... Toate aceste sentimente alaturi d alte forme d rezistenta si d salvare cum ar fi prietenii, muzik, teatrul, literatura imi erau d ajuns pt a ma intregi, imi dadeau sentimentul k apartin aceleasi drame, k toti impreuna suntem mai puternici...
Asist oare la o sedinta d spiritism sau am murit d mult intr-un accident d circulatie si acum ma aflu in Iad cu toti paktosii?
M-am saturat d apa plata pentru oameni plati!...