miercuri, 29 iulie 2009

Femeia perfecta


Discutam zilele trecute cu un prieten despre articolul pe care l-am scris cu ff mult timp in urma despre "barbatul perfect"...El mi-a zis k degeaba ne chinuim toate sa cautam asa ceva pentru ca el nu exista si oricate compromisuri am incerca sa facem tot o sa ramanem la sfarsitul vietii cu un gust amar pt ca nu l-am intalnit niciodata pe Fat-Frumos...Eu am tacut, dar credeti-ma cu putina perseverenta chiar il puteti gasi;) (va spun asta din proprie experienta)
Curiozitatea totusi nu m-a lasat si l-am intrebat si eu la randul meu care ar fi femeia perfecta in viziunea unui barbat.Si s-a decis cum ar trebui sa arate femeia care nu ar putea sa-i reziste nici unui mascul.
Asadar, reteta femeii perfecte este urmatoarea:

Se ia fata Angelinei Jolie si se condimenteaza cu ochii lui Alexis Bledel (Rory din "Fetele Gilmore"). La acestea se adauga cositele blonde a lui Reese Witherspoon.

Chipul angelic se asaza pe corpul bine lucrat al Keirei Knightley, care se "asezoneaza" cu doi sani perfecti a la Carmen Electra.

Funduletul obraznic al lui Kylie Minogue completeaza partea de sus a trupului perfect, la care adaugam picioarele lungi, foooaaaarrrrte lungi, lucrate pe placi de surfing si bronzate sub soarele Californiei, ale lui Cameron Diaz.

Si, cum pentru multi aspectul mainilor conteaza foarte mult, femeia nostra se decoreaza cu doua brate perfecte, cam ca cele ale lui Nicole Kidman.

Se lasa totul la dospit. Dupa care va uram "Pofta Buna!!";))

marți, 28 iulie 2009

confesiune...


Inca nu s-au asezat gandurile pe care vreau sa le spun in cuvinte, insa voi incerca sa le coc in sera, sa le scot verzi si fara gust la suprafata.
De ceva timp ma incearca atatea sentimente...E o combinatie ciudata intre euforie, fericire si totodata frica...Da, imi este ffff frica...
Mi-e frica de dorinta mea de fericire. Mi-e frica de nevoia mea de a fi mereu langa tine. Mi-e frica de dependenta pe care mi-o creezi. Mi-e frica de distante. Mi-e frica de ziua de maine, cea pe care totusi o astept cu speranta. Mi-e frica sa nu vreau mai mult decat poti sa imi oferi. Mi-e frica sa nu fii doar rodul dorintelor mele. Mi-e firca sa nu dispari intr-o buna zi si sa nu te mai intorci.
Dar sunt si atat de fericita...cum n-am mai fost de mult...Imi oferi bucurii simple care pentru mine sunt totul...Fiecare gest, fiecare vorba, fiecare privire ma face din ce in ce mai fericita ca sunt langa tine...Si ai reusit ca din coconii pe care ii aveam in stomac de ff mult timp si pe care ii si uitasem sa inceapa sa infloreasca niste creaturi colorate cu aripioare firave si foarte energice...S-au inmultit peste noapte atat de tare incat simt uneori cum ajung pana in gat si ma sufoca, ajung pana in picioare si mi le taie de la genunchi, ajung in fiecare celula beata de dorinta si ma fac sa gandesc cu cromozomii...
Am in stomac un camp plin cu fluturi. Frumosi si necrutatori. Ei ma hranesc, ei nu ma lasa sa dorm, ei imi aduc ganduri secrete noaptea.

marți, 23 iunie 2009

am revenit:)


Astazi, marti, 23.06.2009, am revenit:)...la indemnarea mai multor persoane, am decis sa nu ma opresc sa mai scriu aici...Desi sunt articole neinteresante pt nimeni...
Am stat si m-am gandit despre ce as putea sa scriu...La cate s-au intamplat cu mine in tot acest timp sunt prea multe sentimente ce ma inconjoara, unul mai puternic ca altul....E greu de decis.... Sentimentele sunt ciudate, la modul in care trecem cu usurinta de la unul la altul. Cateodata pot fi modelate, cateodata te domina. Prin sentimente poti controla nu numai persoana ta, ci si pe cei din jur. Sentimentele pot rani, dar pot face si o persoana sa fie fericita.
Unul dintre sentimentele pe care cu totii il simtim in viata este IUBIREA.. Ne dorim iubire. Suntem mereu in cautarea ei, cu pasiunea pe care ti-o dau sufletul prea plin de visare si corpul prea insetat de dorinta. Cum o putem insa recunoaste? Este acel sentiment de confort psihologic, asociat cu buna dispozitie. Uneori te aduce in dificultatea de a te concentra, insa chiar nu-ti pasa…Oare asta sa fie tot?...
A iubi este insasi legea vietii, este una dintre cele mai sublime actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa insoteasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre.
Exista iubiri pe care nu le poti duce.Te ard, te consuma pe dinauntru,incep frumos si se termina prost pentru ca,pur si simplu,sufletul nu poate sa le incapa atat de mari,atat de intense,atat de neobisnuite.
Adevarul e k atunci cand te loveste "nenorocirea" asta, nu ai de ales... Nu poti decat sa arzi,sa iubesti si sa speri ca vei supravietui plagii asteia,ca la un moment dat iti vei putea recapata controlul asupra propiilor actiuni si vei reusi sa recompui;n-ai sa ramai o carcasa goala,o cochilie scofalcita ,lipsita de suflet,lipsita de viata.Pentru ca stii,cand iti traiesti aventura vietii,nu are cum sa dureze,prevezi finalul si poate de aceea te arunci orbeste in bratele celui caruia i te abandonezi,sti ca ca este pentru putin timp si faci totul acum,cat mai apuci,inainte ca totul sa se transforme intr-o durere
permanenta,continua,surda,mai rea decat toate durerile de masea din lume.