Imi masor timpul in clipe. Iar clipa nu tine cont de secunde, minute, ore sau zile. Trece dincolo de unitatile traditionale de masurare a timpului. Clipa doar este, atat. Tot ce este in afara ei isi pierde sensul si valoarea... insasi timpul dispare si ramane ea, suspendata in mintea celor care au trait-o. De multe ori traim pentru o clipa: o clipa de afectiune, tandrete sau o clipa de glorie si recunoastere. Dar ne cladim un univers intreg pe baza acelei clipe si consideram ca acea clipa este cea care ne caracterizeaza si ne simtim impliniti. O viata intreaga se reduce la o clipa. Cei mai norocosi dintre noi au parte de mai multe... aceia au dreptul de a se bucura cu adevarat. Si totusi o mangaiere se poate repeta de multe ori intr-o viata... o clipa ce se repeta la nesfarsit ne poate face la fel de fericiti. Si astfel o clipa: ceva infim, adimensional si atemporal... devine totul. Dar de ce nu ar putea o clipa sa fie cineva? Pentru mine tu esti clipa mea: prin tine respir, prin tine simt, prin tine visez... prin tine traiesc. Esti motivul pentru care zambesc si pentru care imi doresc ca ziua de maine sa vina mai repede. Iar motivul declanseaza clipa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu