vineri, 14 septembrie 2007

mintiti!!!!...:D


Imi rezerv dreptul de a zambi …si de a scoate limba la cine vreau Ochii nostri sunt oglinda sufletului …cineva care te cunoaste isi va da seama doar privindu-te in ochi daca esti trist, daca esti fericit, daca visezi sau daca traiesti realitatea uneori crunta a vietii. Buzele sunt cei mai buni actori…sufletul iti plange, se rupe, dar buzele tale inca mai pot sa schiteze un zambet, un zambet fals, dar care exista, este acolo si putini isi pot da seama de adevaratul sentiment. Am fost invatata ca atunci cand sunt trista, suparata, ranita, lovita, abatuta, dezamagita, nervoasa…cand lumea mea interioara este distrusa, sa nu arat asta realitatii, s-o ascund de familie, de prieteni, de toti, sa zambesc si sa arat ca sunt o persoana puternica, sa zambesc si sa insuflu acel optimism ca totul va fi bine .. sa zambesc si sa inghit in sec cand sunt lovita, sa zambesc si sa nu las loc nici unei lacrimi sa-mi umezeasca obrajii, sa zambesc si sa joc teatru…pentru ca viata este o scena imensa…si ca orice actor…ori esti bun, ori esti prost. Zambetul poate fi o minciuna sau un adevar. Dar ca sa iti dai seama daca suntem pe scena sau in viata reala trebuie sa ajungi sa poti sa descoperi adevarul in ochii persoanei, sa nu te lasi mintit de buze. Deci…zambiti, viata este roz, este superba, plina de surprize…zambiti, pentru ca maine poate sa fie mai rau…prin urmare, eu va indemn sa mintiti!

2 comentarii:

Mihai spunea...

Zambesc. Din doua motive: primul, se leaga de indemnul tau! Nu pot sa nu zambesc atunci cand incerci sa ma convingi ca viata este roz.. Poate ca ai dreptate, insa chiar si asa, monotonia unicolora cred ca nu se potriveste cotidianului. "Secunda" motivatie, venita in secunda urmatoare: imi vad blogul adaugat in recomandarile tale, sub un "Merita" imbietor. Multam' pentru gest... Continua sa scrii.. bine!

GooFyBoy spunea...

nepasatori si inchisi in ale noastre vise desarte...inca mintim cu zambetul pe buze... pentru ca asa trebuie... Dar poate sa imi spuna si mie cineva cum ramane cu ceea ce vrem si ne dorim noi cu adevarat???... Felicitari pentru ale tale cuvinte :)