Viata e un spital in care fiecare bolnav e stapanit de ravna de a-si schimba patul...Unul vrea sa-si aseze patul langa soba, altul crede ca s-ar vindeca alaturi de fereastra...

Mi se pare ca intotdeauna m-as simti mai bine acolo unde nu sunt, iar acest subiect(legat de pat) al mutatului e unul pe care necontenit il justific si il discut cu sufletul meu...

tu, suflete, biet suflet inghetat, ce ai zice daca am locui la Lisabona, acolo trebuie sa fie cald si tu te-ai inviora ca o soparla...Sufletul nu raspunse...Simt ca-ti place atat de mult tihna cu privelistea miscarii, ce ai zice daca am locui in Olanda, tara datatoare de fericire? Sa-mi fi murit sufletul? Ai ajuns oare la asemenea stare de amortire incat nu te mai simti bine decat in propriul tau rau?....Daca e asa, sa fugim spre tarile care sunt analogiile mortii...Am ghicit ce ne trebuie, bietul meu suflet...

In sfarsit sufletul izbucni si plin de intelepciune-mi striga: "Oriunde, oriunde...afara din lumea asta"