joi, 13 decembrie 2007

GANDURI....


Sunt o sangvinica combinata cu colerica...de-a dreptul exploziv nu? Sunt impulsiva, geloasa sunt nebuna...dar oare mereu sunt doar exagerari d'ale mele?Sigur nu e ceva in aer? Nici o astenie ceva? nimic?Ma simt ciudat...nu m-am mai simtit de muuult asa de rau...sunt undeva printr-o combinatie intre deprimare, suparare, nostalgie, dezamagire, plictiseala...si alte chestii...

Urasc faptul ca nu ma manifest...decat rareori sau cand devin nesuferita...chiar sunt nesuferita uneori...urasc sa fiu zambitoare si nebuna doar asa la suprafata...inainte "uram" oamenii care nu vedeau decat ce se vedea cu ochiul liber...acum urasc modul meu de a fi...De ce tre sa devin din ce in ce mai nebuna, sa rad din ce in ce mai mult si fara sens pe masura ce imi vine din ce in ce mai mult sa plang?Poate acesta e sistemul meu complex de aparare...hai sa radem non stop...mai bine sa zica lumea ca sunt nebuna decat sa vada ca si eu pot fi deprimata...si chiar mai rau decat multa lume :))

Nu stiu daca are sens ce spun acum...oricum ce rost are sa inteleaga cineva? oricum o sa uite la fel de repede cum a citit...Nu stiu de ce scriu...scriu ca sa scriu...scriu ca sa nu invat pt partiale si examene...scriu ca sa nu-mi spuna *eL* "de ce nu scrii mai fata?":P

Vreau o pauza...un timp in care sa nu vrea nimeni nimic de la mine, sa nu astepte nimeni nimic de la mine...sa fiu tinuta in brate, iubita, alintata si bineinteles suportata..

luni, 3 decembrie 2007

o noapte de placere si suferinta...


Putrgaiul trupurilor noastre scartaie amortit in departarea sumbra. Alene amusinez sudoarea grea bolnavicioasa care ma satisface.Din preajma firii noastre o ramura de note muzicale moare imbalsamata in cenusa suferintei. Matineul ardoarii miroase a masa de pranz. Surad.... In coltul drept al inlauntrului inimii , vars crom incins. Prin chintesenta lui o potaie titiana ma doreste. Doar eu realizez asta. As pofti sa pot sa urlu, dar adevarul se tine cu ghiare reci de profund.Ma izolez in necunoscut dar umbrele ma descopera. Galagia ma sufoca in ceasul cel mai slab. Nu inteleg credinta, dar o simt cum pluteste si ma penetreaza. Durerea cumplita ma ajuta sa impusc ratarea de carton. Chiar daca mediul meu e gresit as vrea sa-l inteleg. Ma doare de placere, mor de bucurie. Galaxia mea se cutremura prin venele lui primitive. Mi se przinta totul, dar nimic in cioburi de plomba cu gust acrisor, in etape calde. Din arta se naste traire prin gunoaie-starlucirea. Un diamant e ortacimea toata!!! Durerea mea ma cheama!! Urla din ficat dupa mine!!!! Sunt VERDE SI MI-E LENE!!!!