Acum ceva timp am auzit o povestioara care m-a facut sa reflectez mai cu atentie la fiecare moment din viata mea...Era o poveste trista...Nu stiu daca e adevarata, dar atunci am crezut in ea si m-a ajutat.
Era cam asa : "Un prieten a deschis sertarul dulapului sotiei sale si a ridicat un pachet invelit in hartie.
- Acesta, a spus, nu e un simplu pachet...e lenjerie.
A aruncat hartia de impachetat si a observat matasea rafinata si dantela.
- Ea a cumparat aceasta lenjerie prima data cand am fost la Paris, acum 7 ani. Nu a folosit-o niciodata. A pastrat-o pt o ocazie deosebita. Bine... cred ca aceasta este ocazia...
S-a apropiat de pat si a asezat lenjeria langa celelalte haine pe care urma sa le duca la pompe funebre. Sotia lui tocmai murise. Intorcandu-se spre mine, imi spuse:
- Nu pastra nimic pt o ocazie deosebita. Fiecare zi traita este o ocazie deosebita."
Datorita acestor cuvinte, azi, citesc mai mult si fac curat mai putin. Am inteles ca viata trebuie sa fie un cumul de experiente de care trebuie sa te bucuri, si nu o lupta pt a supravietui. Nu mai pastrez nimic. Imi pun paltonul cel nou pt a merge la cumparaturi, daca asa decid si asa am chef. Nu mai pastrez cel mai bun parfum pt ocazii speciale, ci il folosesc oricand imi doresc.
Frazele "Intr-o zi..." sau "Una din zilele acestea..." au inceput sa dispara complet din vocabularul meu. Daca ceva merita vazut, auzit sau facut, atunci vreau sa vad, sa aud sau sa fac Acum.
Nu stiu ce ar fi facut sotia barbatului daca ar fi stiut ca nu va mai apuca ziua de maine....zi pe care noi toti o ignoram intr-o masura destul de mare....
Multe lucruri nefacute m-ar supara daca as sti ca am orele limitate...Acum incerc sa nu intarzii, sa nu retin si sa nu pastrez pt mine nimic din ce, impartasit, ar aduce rasete si veselie vietilor noastre. Si de fiecare data imi spun ca fiecare zi, fiecare ora, fiecare minut este deosebit...
