vineri, 11 iulie 2008

my favorite soundtrack (leapsa)

Am primit leapsa asta d la adi acum ceva timp si nu am onorato...scuze pt intarziere, dar astazi voi ajuta jocul sa mearga mai departe:)
so...hmm...cine sa fie, cine sa fie oare melodia castigatoare?;)))
e simplu:)... AEROSMITH - I DON'T WANT TO MISS A THING

marți, 17 iunie 2008

Sa pastram Romania curata!
Conteaza daca soferii isi golesc scrumierele pe geam? Conteaza daca lasam locurile unde am fost “la iarba verde” pline de gunoaie si PET-uri? Conteaza daca respectam natura si mediul inconjurator? Noi credem ca da.
Umbrela Verde este o campanie care urmareste sa schimbe o mentalitate profund gresita a romanilor: “Gestul meu nu conteaza”. Este o campanie prin care vrea sa convinga ca, impreuna, trebuie sa pastram Romania curata.

sâmbătă, 17 mai 2008

bla bla...i'm a beliver:)


Admir oamenii care pot să iubească şi să ierte, fără să plătească durerii cu durere, poate pentru că... sunt unul dintre ei ! Au fost nişte zile în care am avut timp să mă gândesc la mine.Chiar dacă zâmbesc sau privesc uneori în tăcere, nici stupiditatea şi nici timiditatea nu sunt în spatele aparenţei, ci nişte ani trăiţi prea repede. Uneori mă trezesc străina şi bătrâna printre voi, şi mă întreb ce caut aici cu tristeţea mea prost ascunsă. Dacă într-o zi aş fi scris o carte, aş fi lăsat câte o filă albă pentru fiecare dezamăgire, pentru fiecare zi cu nori pe cer, pentru fiecare palmă primită şi misiunea mi-ar fi cu mult uşurată. Mi-ar rămâne probabil câteva pagini, puţine la număr, pentru Oamenii pe care i-am întâlnit şi pentru Prietenie, poate, zece rânduri, iar pentru Dragoste mai puţin. Fiecare zi când am iubit soarele pentru că răsărea, cerul pentru că era albastru şi merii înfloriţi pentru că vor fi cândva fructe a fost o zi plină. Dar aceste zile nu le-aş fi trecut în carte; egoista, le-aş fi purtat cu mine prin viaţă, ascunse într-un colţ de suflet şi le-aş fi ferit de ochii străinilor ca de hoţi. Ar fi multe de spus despre multe, dar „ziua” ce-a trecut a fost prea lungă şi pleoapele coboară ostenite, iar eu nu mă pot opune…

Oamenii se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca.....iar apoi tânjesc iar sa fie copii; pentru ca îsi pierd sanatatea pentru a face bani...... iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; pentru ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.Trebuie sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde în inima celor pe care îi iubesc.....si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.

luni, 5 mai 2008

"Buna dimineata, copilarie!!!…

Imi aduc aminte de tine… De genunchii tai zdreliti, de zambetele care inundau efervescent lumea din jur, de curiozitatea ta care, recurent, te purta catre cele mai nebanuite cotloane ale podului bunicilor.
Buna dimineata, copilarie!!!…


Nu te-am uitat. Cum n-am uitat nici gustul cireselor furate din curtile vecinilor, nici mirosul florilor de camp din coronitele pe care le impleteai cu meticulozitate, cat era ziua de lunga.
Buna dimineata, copilarie!!!…


Spune-mi, iti mai aduci aminte de mine? Sunt tot eu, cel pe care-l stii. Nu te uita la ridurile care mi-au acoperit chipul. Viata, oamenii, iubirea au lasat amprente pe drumul meu. Ignora-mi umerii obositi, gandurile triste, nelinistile din suflet, visele tacute, aripile frante…. Sunt tot eu. Cel care alerga exuberant pe campuri, cel care mesterea continuu vapoare de hartie si adaposturi pentru iepuri si porumbei. Sunt eu, priveste-ma mai bine! De ce imi taci? Chiar nu iti mai aduci aminte de mine?"

miercuri, 20 februarie 2008

BARBATUL PERFECT(leapsa)


Astepti barbatul ideal, acela care va corespunde tuturor asteptarilor tale, care te va implini ca femeie, care iti va ghici toate gandurile si pe care il vei recunoaste din prima clipa...Oare kiar exista cineva cu atatea calitati?...Raspunsul nu-l am, dar stiu in skimb kre sunt acele insusiri p kre majoritatea femeilor l cauta;)

Sa te adore. Sa te faca sa te simti iubita si protejata, sa simti in fiecare clipa ca esti centrul micului sau univers.

Sa fie sincer. Desi nu stiu multe despre noi, un lucru le e clar tuturor barbatilor: avem intuitie! Si atunci de ce incearca sa ne vanda tot felul de povesti fantasmagorice la care si un bebelus s-ar prapadi de ras? Preferam sinceritatea, chiar si atunci cand stim ca nu ne va placea ce urmeaza sa auzim. Sinceritatea e o dovada de curaj si de barbatie.

Sa te atraga. Sa arate bine conform standardelor tale, dar mai ales sa fie ingrijit, sa se imbrace cu gust si sa aiba atitudine.

Sa fie fidel. Da, pentru unele dintre noi, monogamia este inca la moda. Ipoteza: se da un barbat care are alaturi o femeie frumoasa, desteapta si care il iubeste ca pe ochii din cap. Ar putea cineva, cumva, ajunge la concluzia ca el, norocosul, ar mai putea avea nevoie de o alta?

Sa fie inteligent si descurcaret. Sa poti purta cu el o conversatie despre absolut tot ce te pasioneaza, sa puna pret si pe cariera lui, sa isi doreasca constant sa evolueze dar sa stie si sa schimbe o roata la masina sau sa bata un cui in perete.

Sa fie bun la pat. Nu e necesar sa aiba o experienta impresionanta ci doar sa cunoasca notiunile de preludiu, postludiu, punctul G etc. In rest, practica, practica, practica...;))

Sa aiba simtul umorului. Asta nu inseamna nicidecum ca trebuie sa stie cel putin 100 de bancuri cu blonde. Dar daca te face sa razi atunci cand iti vine sa renunti la tot si sa pleci in lume, daca intelege o aluzie haioasa si iti poate raspunde pe masura, daca vede partea frumoasa a lucrurilor, oricat de sumbre ar parea, inseamna ca va puteti bucura impreuna de viata mult timp de acum inainte.

Ar mai fi multe de adaugat, dar cea mai importanta trasatura a barbatului ideal este: sa iti iasa in cale. Degeaba indeplineste toate conditiile daca ramane pentru tine un ilustru necunoscut. E drept ca poate fi extrem de greu sa nimeresti un barbat cu toate aceste calitati, poate mai greu decat sa nimeresti cele 6 numere la Loto, dar tu stii cel mai bine la ce capitole esti dispusa sa faci compromisuri si la care nu. Daca l-ai gasit, tine bine de el, daca nu ti-a iesit in cale inca, nu dispera, caci el, fiind barbatul ideal va sti ca tu il cauti si iti va face o surpriza: va da buzna in viata ta si ti-o va oferi pe a lui.
p.s.: le dau si eu leapsa mai departe tuturor celor care citesc acest articol:)

vineri, 11 ianuarie 2008

raspuns....


Pe cine ai iubit cu adevarat?Pe cea de langa tine,pe cel care a fost si pe care nu il vei mai putea inlocui...'sau poate vei iubi cu adevarat pe cea pe care o vei cunoaste si care va fi ca nimeni alta...

Cum sa te simti cand intalnesti o persoana in viata ta.Dupa atatea esecuri...si te gandesti ca poate si ea a mai iubit,ca poate nu te iubeste cu toata forta ei care a putut-o darui altei persoane,ca poate se uita la tine cum razi si isi aminteste de el...sau ea...iar tu nu stii.

Si atunci urmeaza intrebarea..."Ma iubesti cum nu ai mai iubit pe nimeni?"...iar langa tine doar tacere,in jurul tau doar tacere,sau o afirmatie cu jumatate de glas,cu jumatate de ratiune,si fara nici un dram de sinceritate...caci langa tine nu mai e cineva care incearca sa isi traiasca viata,ci doar o relicva de om,de sentiment,de fortari inutile de a mai iubi,de inutil prezent.Caci nu mai este decat viitor si trecut, prezentul doar o taraganire a tot ceea ce duci lipsa.

Caci si tu ai iubit si nu mai poti iubi,si el(sau ea) a iubit si nu mai poate iubi...e doar respect...e doar un zid care sustine alt zid...de la prabusire ...in singuratate

luni, 7 ianuarie 2008

ganduri despre Mos Craciun


Cand eram mica am crezut in tine! Eram copil si ma pregateam pentru sosirea ta, pana in iarna in care verisoara mea te-a vazut cu blugi si cu fatza sparta(care de fapt era o masca saracacioasa care incerca sa iti redea fata) si mi-a spus ca Mos Craciun nu exista si ca pana atunci venise vecinul nostru....crezand-o intotdeauna, pt ca era mai mare (tot ea mi l-a "omorat" si pe Mos Neculai), nu am mai crezut in tine!

Nu stiu, ceva ma face, acum, la aproape 20 de ani, sa imi aduc aminte de tine si intr-o oarecare masura sa cred in tine...nu in ceea ce reprezinti ca si poveste, mit sau cant...ci pt ca esti parte din copilaria mea, esti parte din existenta mea....