sâmbătă, 17 mai 2008

bla bla...i'm a beliver:)


Admir oamenii care pot să iubească şi să ierte, fără să plătească durerii cu durere, poate pentru că... sunt unul dintre ei ! Au fost nişte zile în care am avut timp să mă gândesc la mine.Chiar dacă zâmbesc sau privesc uneori în tăcere, nici stupiditatea şi nici timiditatea nu sunt în spatele aparenţei, ci nişte ani trăiţi prea repede. Uneori mă trezesc străina şi bătrâna printre voi, şi mă întreb ce caut aici cu tristeţea mea prost ascunsă. Dacă într-o zi aş fi scris o carte, aş fi lăsat câte o filă albă pentru fiecare dezamăgire, pentru fiecare zi cu nori pe cer, pentru fiecare palmă primită şi misiunea mi-ar fi cu mult uşurată. Mi-ar rămâne probabil câteva pagini, puţine la număr, pentru Oamenii pe care i-am întâlnit şi pentru Prietenie, poate, zece rânduri, iar pentru Dragoste mai puţin. Fiecare zi când am iubit soarele pentru că răsărea, cerul pentru că era albastru şi merii înfloriţi pentru că vor fi cândva fructe a fost o zi plină. Dar aceste zile nu le-aş fi trecut în carte; egoista, le-aş fi purtat cu mine prin viaţă, ascunse într-un colţ de suflet şi le-aş fi ferit de ochii străinilor ca de hoţi. Ar fi multe de spus despre multe, dar „ziua” ce-a trecut a fost prea lungă şi pleoapele coboară ostenite, iar eu nu mă pot opune…

Oamenii se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca.....iar apoi tânjesc iar sa fie copii; pentru ca îsi pierd sanatatea pentru a face bani...... iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; pentru ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.Trebuie sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde în inima celor pe care îi iubesc.....si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.

luni, 5 mai 2008

"Buna dimineata, copilarie!!!…

Imi aduc aminte de tine… De genunchii tai zdreliti, de zambetele care inundau efervescent lumea din jur, de curiozitatea ta care, recurent, te purta catre cele mai nebanuite cotloane ale podului bunicilor.
Buna dimineata, copilarie!!!…


Nu te-am uitat. Cum n-am uitat nici gustul cireselor furate din curtile vecinilor, nici mirosul florilor de camp din coronitele pe care le impleteai cu meticulozitate, cat era ziua de lunga.
Buna dimineata, copilarie!!!…


Spune-mi, iti mai aduci aminte de mine? Sunt tot eu, cel pe care-l stii. Nu te uita la ridurile care mi-au acoperit chipul. Viata, oamenii, iubirea au lasat amprente pe drumul meu. Ignora-mi umerii obositi, gandurile triste, nelinistile din suflet, visele tacute, aripile frante…. Sunt tot eu. Cel care alerga exuberant pe campuri, cel care mesterea continuu vapoare de hartie si adaposturi pentru iepuri si porumbei. Sunt eu, priveste-ma mai bine! De ce imi taci? Chiar nu iti mai aduci aminte de mine?"