miercuri, 24 octombrie 2007

spiritul liber


Stau asa singura in camera intunecata din cauza unei perdele,care opreste lumina sa intre.Imi vine in minte un gand ciudat si totodata foarte frumos...oare am si eu o asemenea perdea care ma opreste sa privesc cerul?...Apoi ma gandesc cate as putea sa invat de la tot ce ma inconjoara, chiar si de la niste simple animale...imi dau seama ca pot invata,ma enervez si rup perdeaua care opreste lumina.Lumina ce intra in camera sufletului meu pentru a descoperi si a ma invata lucruri noi din tot ce ma inconjoara! Eliberata de perdea ma uit pe geam cum intra lumina,uimita de cerul viu colorat si de perfectiunea creatiei.O umbra imi atrage atentia de la cerul minunat,este umbra unei simple pasari de la care pot invata sa nu umblu pe jos,sa pot sa zbor tot timpul inspre cer,sa tintesc in sus. Ma gandesc ce lectie importanta imi da un simplu cal.Mi-am adus aminte ca am vazut un cal alunecandu-i piciorul si cazand pe genunghi,nici nu am apucat sa clipesc ca imediat l-am vazut ridicat.Imi vine un gand in minte,cata putere are calul acela,...nu ii place sa stea cazut,ci doreste sa stea in picioare,sa lupte in continuare cu greutatea pe care o are de purtat. Si totusi e trist ca omul,creatia divina isi pune perdea pe fereastra sufletului.Omule,da perdeaua jos,lasa iubirea sa-ti umple sufletul si vei vedea cum sufletul ti se va deschide asemeni florii in fata soarelui.

marți, 9 octombrie 2007

noi 2


Inkide okii,gandeste'te si da'mi un motiv...
doar unul singur pt kre esti aici...pt kre suntem aici.
Singurul lucru kre ne face sa fim din nou la linia de start
este faptul k niciodata n'ai incetat sa ma iubesti in adancul sufletului tau.
Toate pe langa kre ai trecut au fost doar incerkri
de a gasi in ele persoana mea.
Dar dupa cum se vede,nici una n'a reusit sa te faca
sa simti k iubesti cu adevarat...
nu de alta dar pt k n'ai mai iubit nici o fata.
Niciodata.

Viata e un spital in care fiecare bolnav e stapanit de ravna de a-si schimba patul...Unul vrea sa-si aseze patul langa soba, altul crede ca s-ar vindeca alaturi de fereastra...

Mi se pare ca intotdeauna m-as simti mai bine acolo unde nu sunt, iar acest subiect(legat de pat) al mutatului e unul pe care necontenit il justific si il discut cu sufletul meu...

tu, suflete, biet suflet inghetat, ce ai zice daca am locui la Lisabona, acolo trebuie sa fie cald si tu te-ai inviora ca o soparla...Sufletul nu raspunse...Simt ca-ti place atat de mult tihna cu privelistea miscarii, ce ai zice daca am locui in Olanda, tara datatoare de fericire? Sa-mi fi murit sufletul? Ai ajuns oare la asemenea stare de amortire incat nu te mai simti bine decat in propriul tau rau?....Daca e asa, sa fugim spre tarile care sunt analogiile mortii...Am ghicit ce ne trebuie, bietul meu suflet...

In sfarsit sufletul izbucni si plin de intelepciune-mi striga: "Oriunde, oriunde...afara din lumea asta"

duminică, 7 octombrie 2007


gata!!!...m-am mutat...impresii?...hmm...bune, dragutza viatza la capitala, dar totusi park lipseste ceva...nush...poate orashul, poate familia...de fapt imi lipsesc toate lucrurile cu care eram obisnuita...strazile, aceleasi fetze p care l vedeam mereu p strada kiar dak erau doar straini, oameni cu care n-am interactinat niciodata, locurile p kre l frecventam, oamenii cu care comunikm..etc... oare mi-e frik d necunoscut sau e vb doar d mizeria si tiganeala care ii sunt tipice bucurestiului?!...

dar d c ma plang eu atat d fapt?! k oricum d knd am ajuns o duc intr-o maimutareala continua...nu am apucat ink sa ma plictisesc..e prea agitat orashul si prea multe lucruri d facut intr-o zi k sa iti permiti sa stai degeaba si sa nu ai c face makr pt 10 min...si plus k nu imi mai are nimeni grija...nu mai are cine sa ma barfeask si nu va mai afla tot orasul fiecare pas p kre il fac...asta cred k e singurul punct forte al acestui oras...

marfa la bucuresti!!!.clar